Categoria gramaticală a morfologiei

 

IMPORTANT!

Business Plan Unele părţi de vorbire îşi modifică forma pentru a exprima diferite raporturi şi nuanţe gramaticale, adică sînt flexibile, altele nu, adică sînt neîlexibile.

 

  •  

    MORFOLOGIA

     

    1.PĂRŢILE DE VORBIRE

    (Die Wortarten)

    Cuvintele limbii germane se grupează, ca şi în limba română — de regulă în zece clase, numite părţi de vorbire. Acestea sînt:

    Substantivul (das Hauptwort — das Dingwort) : Genosse, Genossin, Kind

    Articolul (das Geschlechtswort): der, ein, kein

    Adjectivul (das Eigenschaftswort): fleißig, schön, gut

    Pronumele (das Fürwort): ich, er, mein, dieser, jeder

    Numeralul (das Zahlwort): eins, der erste, halb

    Verbul (das Zeitwort): arbeiten, lernen, gehen

    Adverbul (das Umstandswort): hier, heute, immer

    Prepoziţia (das Verhältniswort): in, an, für, aus, wegen

    Conjuncţia (das Bindewort): und, aber, denn, darum

    Interjecţia (das Empfindungswort): o ! ach ! o weh!

    Unele părţi de vorbire îşi modifică forma pentru a exprima diferite raporturi şi nuanţe gramaticale, adică sînt flexibile, altele nu, adică sînt neîlexibile.

    Părţile de vorbire pot fi deci clasificate în două mari grupe :

    Părţi de vorbire flexibile

     

    Părţi de vorbire neflexibile

     

    Substantivul

    Articolul

    Adjectivul

    Pronumele

    Numeralul (vezi B 11)

    Verbul

    Adverbul

    Prepoziţia

    Conjuncţia

    Interjecţia

     

    1. Substantivul, articolul, adjectivul, forma după gen, număr şi caz. şi numeralul îsi modifică

    în limba germană există trei genuri:

    a) masculin (männlich): der Mann, der, ein guter Arbeiter, er, der erste

    b) feminin (weiblich): die Frau, die, eine, gute Arbeiterin, sie, die erste

    c) neutru (sächlich): das Kind, das ein gutes Kind, es, das erste  

    Distingem două numere:

    a) singular (Einzahl): der Mann, der gute Arbeiter, ; der erste

    b) plural (Mehrzahl): die Manner, die guten Arbeiter, die ersten

    În limba germană există patru cazuri:

    Cazul

    întrebarea corespunzătoare

    Nominativ (Nominativ-Werfall)

    Genitiv (Genitiv - Wesfall)

    Dativ (Dativ-Wemfall)

    Acuzativ (Akkusativ-Wenfall)

    wer? was? (cine? ce?)

    wessen? (al, a, ai, ale, cui?)

    wem? (cui?)

    wen? was? (pe cine? ce?)

    Modificarea substantivului, articolului, adjectivului, pronumelui şi numeralului după cazuri se numeşte declinare (die Deklination — die Beugung).

    Părţile de vorbire declinabile se mai numesc şi Nomina (singular): Nomen).

    2. Adjectivul suferă pe lîngă modificările de formă determinate de gen, număr şi caz şi modificări cerute de gradele de comparaţie:

    a) gradul pozitiv (Grundstufe): schön, kurz

    b) gradul comparativ (Mehrstufe): schöner, kürzer

    c) gradul superlativ (Höchststufe): der schönste, der kürzeste

     

    3. La unele pronume deosebim, pe lîngă formele determinate de gen, număr şi caz, şi forme determinate de persoană:

     

    singular

    plural

    Pron. pos. singular

    Pron. Pos. plural

    pers. I

    ich

    wir

    mein

    unser

    pers. a II-a

    du

    ihr

    dein

    euer

    pers. a III-a

    er, sie, es

    sie

    sein

    ihr

    4. Unele numerale suferă modificări de formă: der erste, des ersten

    altele nu suferă nici un fel de modificări: einerlei

    5. Unele adverbe îşi modifică forma după gradele de comparaţie : 

    a) gradul pozitiv: gern

    b) gradul comparativ: lieber

    c) gradul superlativ: am liebsten

    6. Verbul îşi modifică forma după:

     a) persoană ich frage (pers.I.sg.) — du fragst (pers.a.II-a.sg.)

     b) număr ich frage (pers.I. sg.) — wir fragen (pers.I.pl.)

    c) mod er fragt (indicativ) — er frage (conjunctiv)

    d) timp ich frage (prezent) — ich fragte (imperfect)

    e) diateză ich frage (activ) — ich werde gefragt (pasiv)

    Modificarea verbului după persoană, număr, mod, timp şi diateză se numeşte conjugare (die Konjugation)

    Părţile de vorbire neflexibile se numesc particule (în sensul larg al cuvântului).

    între diferitele părţi de vorbire nu sînt graniţe fixe, trecerile de la o parte de vorbire la alta fiind foarte frecvente în limba germană.

    De exemplu:

    a)     din orice parte de vorbire se pot forma substantive, fenomen numit substantivizare:

     

    Parte de vorbire

     

    Substantiv

    Adjectiv

    alt

    der Alte

    Pronume pers.

    ich

    das Ich

    verb

    essen

    das Essen

    numeral

    fünf

     die Fünf

    Conjuncţie

    aber

    das Aber

    b)     Participiile se întrebuinţează, de multe ori, ca adjective.

    Participiul prezent:

    Lächelnd - das lächelnde Kind

    Participiul perfect:

    übersetzt - der übersetzte Text

    Din verbele la participiu se pot forma adjective, fenomen numit adjectivizare :

    reizend, spannend, ausgezeichnet

     

    c) Din substantive la o formă declinată se pot forma adverbe:

    (Genitiv sg. de la der Abend

    (des) Abends, abends

    (des) Morgens (G.sg. de la der Morgen)

    morgens

    d) Din substantive, verbe la participiu etc. se pot forma prepoziţii sau

    conjuncţii:

    der Dank (substantiv)

    dank (prepoziţie)

    während (participiul prezent al verbului währen)

    während (conjuncţie)

     

    e) Unul şi acelaşi cuvînt, fără să-şi modifice forma, poate îndeplini

    funcţia de prepoziţie sau de conjuncţie:

    während des Regens (In timpul ploii ...,)

    prepoziţie =

    während es regnete (în timp ce ploua)

     

    conjuncţie =

    statt einer Antwort prepoziţie = în locul unui răspuns

     

      conjuncţie =

     statt zu antworten..., în loc să răspundă

    prepoziţie =

     

     seit einem Jahr (de un an)

     

     conjuncţie =

    seit ich hier bin (de când sunt aici)